19 decembrie 2011

Where are you Christmas

“Papusi wayang” by UNATC

Data: 14.12.2011
Am fost azi la un spectacol de papusi organizat de studentii de la UNATC, sectia paspusi-marioniete, anul II, coordonati de d-na profesioara Liliana Gavrilescu.




Acest "teatru de papusi" a adus cu sine magia acelor momente unice in care  timpul isi suspenda trecerea, uiti de tot si de toate. Atat firul actiunea cat si personajele au  reusit marea performanta de a captiva pana la identificare pe cei prezenti in sala. Fiecare miscare a papusii rezona cu personajul interpretat. Atat ceea ce spunea si facea cat si  intensitatea respiratiei, tonalitatea vocii, gesturile intregeau caracterul reprezentat de papusa.  Cele mai mici detalii au fost luate in calcul.  Pana si ritmul respiratiei a devenit ceva usor sesizabil.  Spre exemplu, dupa o cearta precipitata, una dintre papusi a inceput sa respire sacadat precum o persoana reala. O alta papusa a inceput sa tremure de suparare.
Cred ca secretul acestei arte consta in “a fi una cu papusa”.
Stralucirea privirii, zambetele, capetele ridicate – toate aceste sunt dovezi ale faptului ca spectacolul a avut un mare succes.

13 noiembrie 2011

Despre job si alti demoni

Mi-a atras atentia post-ul lui Alexandru Negrea "Te provoc sa NU alergi dupa un job la 20 de ani". Sunt si nu sunt de acord cu el. Alexandru Negrea scrie foarte mult din persectiva lui, numai ca,  nu toata lumea are darul de a-i placea social media, curiozitatea de a citi (blog, carti, articole) si talentul (nevoia) de a scrie.

Am citit articolul si mi-au placut aceste afirmatii:
  • 20 de ani e momentul perfect să accepţi cele mai interesante şi mai mari provocări din viaţa ta".
  • sa nu rămai blocat în zona de confort.
  • Aplicarea pentru un loc de muncă ar trebui să fie un detaliu în atingerea unui obiectiv, nimic mai mult.
  • Bineînţeles, nici studenţii nu se agită foarte tare să gândească pentru ei, din ei, cu ei şi nici să înţeleagă că se vor trezi la 35 de ani într-o carcasă seacă de care nu-şi aduce aminte aproape nimeni.

Ideal este sa faci ceea ce-ti place si sa castigi si ceva  bani. Realitatea este ca faci ceea ce nu-ti place si castigi bani cat sa-ti ajunga de azi pe maine. Apreciez initiativa lui Alexandru Negrea de a scrie despre acest subiect. Sunt 100% pro blog. Numai ca nu toata lumea este capabila sa scrie bine (relevant) despre ceea ce-i place.  In timp ce vorbeam "in real time" despre acest subiect prietena mea Georgiana mi-a scris: " eu cred ca prea multi oameni care nu au nimic de spus isi dau cu parerea pe net si asa nu mai poti gasi chestiile cu adevarat valoroase in teancul de imbecilitati postate pe toate retelele". Sunt de acord cu ea. Vedem pe blog-uri tot felul de divagatii si articole care par scrise cu picioarele. Trist - dar adevarat. 

Pe de alta parte, cum spunea si Paula Negrea pe blog "Nu-ti abandona blog-ul indiferent dejob-uri, iubiri si minuni" , sunt oameni care au renuntat sa faca ceea ce le place si la ceea ce se pricepeau in favoarea unei activitati bine remunerate. "Trebuie sa fii practic si realist caci cu arta mori de foame" spun ei.

Poate ai decis ca e timpul sa coboari cu picioarele pe pamant si sa accepti acel job bine platit, ca doar astfel de ocazii nu se ivesc la tot pasul. Nu lua o decizie foarte repede. Gandeste-te bine. Nu fi printre cei pentru care conteaza doar miza : "How much?" Pentru cat esti gata sa te vinzi ? 2000 Ron, 2500 Ron, 3000 Ron?! Angajatorul paote spune: "Name the price and you'll have it!". Dar banii nu sunt totul.Intre timp iti poti da seama ca acel job bine platit, pentru care toata lumea te-a felicitat la inceput,  te indeparteaza de lucrurile care sunt cu adevarat importante in viata.

Daca crezi ca un job bine platit intr-o corpolatie te-ar face mai fericit  atunci e cazul sa te gandesti de doua ori. Nu uita trebuie sa iei in calcul un amanunt destul de important: viata trece. Fie ca vrei, fie ca nu. Daca spui "Da" jobului banos s-ar putea ca pe parcurs sa constati ca nu mai ai timp, ca esti prea obosit, ca nu mai ai energie - sa faci ceea ce-ti place cu adevarat. Sa faci acel lucru care te bucura si iti ofera satisfatie interioara (blogging, excursii, iesiri cu prietenii etc.) In acest caz e timpul sa spus "NU" job-ului bine platit care iti ocupa tot timpul si sa incerci sa dai vetii tale directia dorita.

Coboara din carusel si traieste-ti visul!