Where are you Christmas

“Papusi wayang” by UNATC

Data: 14.12.2011
Am fost azi la un spectacol de papusi organizat de studentii de la UNATC, sectia paspusi-marioniete, anul II, coordonati de d-na profesioara Liliana Gavrilescu.

Acest "teatru de papusi" a adus cu sine magia acelor momente unice in care  timpul isi suspenda trecerea, uiti de tot si de toate. Atat firul actiunea cat si personajele au  reusit marea performanta de a captiva pana la identificare pe cei prezenti in sala. Fiecare miscare a papusii rezona cu personajul interpretat. Atat ceea ce spunea si facea cat si  intensitatea respiratiei, tonalitatea vocii, gesturile intregeau caracterul reprezentat de papusa.  Cele mai mici detalii au fost luate in calcul.  Pana si ritmul respiratiei a devenit ceva usor sesizabil.  Spre exemplu, dupa o cearta precipitata, una dintre papusi a inceput sa respire sacadat precum o persoana reala. O alta papusa a inceput sa tremure de suparare.
Cred ca secretul acestei arte consta in “a fi una cu papusa”.
Stralucirea privirii, zambetele, capetele ridicate – toate aceste sunt dovezi ale faptului ca spectacolul a avut un mare succes.

Despre job si alti demoni

Mi-a atras atentia post-ul lui Alexandru Negrea "Te provoc sa NU alergi dupa un job la 20 de ani". Sunt si nu sunt de acord cu el. Alexandru Negrea scrie foarte mult din persectiva lui, numai ca,  nu toata lumea are darul de a-i placea social media, curiozitatea de a citi (blog, carti, articole) si talentul (nevoia) de a scrie.

Am citit articolul si mi-au placut aceste afirmatii:

• 20 de ani e momentul perfect să accepţi cele mai interesante şi mai mari provocări din viaţa ta".
• sa nu rămai blocat în zona de confort.
• Aplicarea pentru un loc de muncă ar trebui să fie un detaliu în atingerea unui obiectiv, nimic mai mult.
• Bineînţeles, nici studenţii nu se agită foarte tare să gândească pentru ei, din ei, cu ei şi nici să înţeleagă că se vor trezi la 35 de ani într-o carcasă seacă de care nu-şi aduce aminte aproape nimeni.

Ideal este sa faci ceea ce-ti place si sa castigi si ceva  bani. Realitatea este ca faci ceea ce nu-ti place si castigi bani cat sa-ti ajunga de azi pe maine. Apreciez initiativa lui Alexandru Negrea de a scrie despre acest subiect. Sunt 100% pro blog. Numai ca nu toata lumea este capabila sa scrie bine (relevant) despre ceea ce-i place.  In timp ce vorbeam "in real time" despre acest subiect prietena mea Georgiana mi-a scris: " eu cred ca prea multi oameni care nu au nimic de spus isi dau cu parerea pe net si asa nu mai poti gasi chestiile cu adevarat valoroase in teancul de imbecilitati postate pe toate retelele". Sunt de acord cu ea. Vedem pe blog-uri tot felul de divagatii si articole care par scrise cu picioarele. Trist - dar adevarat. 

Pe de alta parte, cum spunea si Paula Negrea pe blog "Nu-ti abandona blog-ul indiferent dejob-uri, iubiri si minuni" , sunt oameni care au renuntat sa faca ceea ce le place si la ceea ce se pricepeau in favoarea unei activitati bine remunerate. "Trebuie sa fii practic si realist caci cu arta mori de foame" spun ei.

Poate ai decis ca e timpul sa coboari cu picioarele pe pamant si sa accepti acel job bine platit, ca doar astfel de ocazii nu se ivesc la tot pasul. Nu lua o decizie foarte repede. Gandeste-te bine. Nu fi printre cei pentru care conteaza doar miza : "How much?" Pentru cat esti gata sa te vinzi ? 2000 Ron, 2500 Ron, 3000 Ron?! Angajatorul paote spune: "Name the price and you'll have it!". Dar banii nu sunt totul.Intre timp iti poti da seama ca acel job bine platit, pentru care toata lumea te-a felicitat la inceput,  te indeparteaza de lucrurile care sunt cu adevarat importante in viata.

Daca crezi ca un job bine platit intr-o corpolatie te-ar face mai fericit  atunci e cazul sa te gandesti de doua ori. Nu uita trebuie sa iei in calcul un amanunt destul de important: viata trece. Fie ca vrei, fie ca nu. Daca spui "Da" jobului banos s-ar putea ca pe parcurs sa constati ca nu mai ai timp, ca esti prea obosit, ca nu mai ai energie - sa faci ceea ce-ti place cu adevarat. Sa faci acel lucru care te bucura si iti ofera satisfatie interioara (blogging, excursii, iesiri cu prietenii etc.) In acest caz e timpul sa spus "NU" job-ului bine platit care iti ocupa tot timpul si sa incerci sa dai vetii tale directia dorita.

Coboara din carusel si traieste-ti visul!

Why do I like so much "Someone like you" by Adele

Ultimul single a lui Adele "Someone like you" iti taie rasufrarea - o melodie trista si totusi atat de frumoasa. Cei care au iubit si viata i-a despartit de persoana iubita inteleg cel mai bine acest cantec. Greu este sa accepti faptul ca "nu vom mai fi niciodata impreuna" si ca timpul nu se poate reintoarce. Poate este adevarata afirmatia "ceea ce nu a fost spus la timp nu mai poate fi spus niciodata" (O.Paler).

Videoclipul a fost filmat filmat in Paris, la orele 4-5 ale diminetii, regizorul a ales sa filmeze  alb negru pentru ca intreaga atentie sa se concentreze pe trairile emotionale ale Adelei, a incercat, cu alte cuvinte, sa surprinda freamatul sufletului. In imaginile filmate o vedem pe Adele care se plimba singura de-a lungul Senei cantand in timp ce vantul flutura crengile copacilor si misca frunzele cazute pe jos. In acest decor Adele canta, si simtim in vocea ei, vedem in gesturi si citim in privire o mare intensitate emotionala. 

Tristetea videoclipului captiveaza. 

Adele spune despre acest cantec: I'm never gonna write a song like that again.I think that's the song I'll be known for - si chiar a devenit prima cantareata solo britanica care a intrat in Billboard Hot 100 cu "Someone like you". 

Personal, cred ca acest cantec va deveni clasic si va fi ascultat  peste ani si ani.

Critici:

Rolling Stone "this clip for the ballad 'Someone Like You' sticks to the singer's simple but emotionally direct approach with black and white footage that lingers on her subtly expressive face as she lip-synchs to the tune while walking along sad, grey city streets."

Tom Breihan - Pitchfork Media: "Sometimes, pop music can still break your heart."

Andrew Matson -The Seattle Times: "the song of the year now has a simple, perfect video: Adele in Paris, singing and strolling, apparently processing the breakup detailed in the song's lyrics. The look on her face during the 'I wish nothing but the best for you' line is the best, just gutting, a real achievement how she plays it cold but not sarcastic. I think in times of emotional devastation, everyone wants stand on a bridge over the Seine on a cold day, squinting into the wind, sorting it out."

More on wikipedia & you tube (10.585.437 de vizionari)

This is what love is about

Love itself is what is left over, when being in love has burned away. (Captain Corelli's Mandolin)


"When you fall in love, it's a temporary madness. It erupts like an earthquake, and then it subsides. And when it subsides, you have to make a decision. You have to work out whether your roots become so entwined together that it is inconceivable that you should ever part. Because this is what love is. Love is not breathlessness, it is not excitement, it's not the desire to mate every second of the day..."

Entre nous ...

Entre nous,
C'est l'histoire
Qui commence au hasard
De nos yeux qui se cherchent
Entre nous
Entre nous,
De nos bras
C'est le temps qui donnera
Un premier rendez-vous
Entre nous

Entre nous, c'est le temps qui s'enfuie qui s'en fout
C'est la vie qui me prend dans le cou
C'est le coeur qui avoue
Entre nous,
Entre nous,
C'est l'aveux qui nous brûle en dessous
De nos peaux que l'on frôle, jaloux,
De nos moindres secondes sans nous
Entre nous,
C'est toujours
C'est le contraire
D'un jour
Un voyage sans détour
Entre nous

Entre nous
C'est le fort, la raison et le tord
C'est l'envie qui nous mord dans le cou
Entre nous,
C'est l'amour qui nous brûle en dessous
De nos peaux que l'on frôle, jaloux
De la moindre seconde sans nous

Entre nous,
C'est toujours
C'est le contraire
D'un jour
Un voyage sans détour
Entre nous.

Link:http://www.youtube.com/watch?v=7WycMRaZVsg

Dor de poezie: Ulysses by Tennyson

Simt cateodata ca fara poezie ma sufoc, e ca si cum nu as mai avea aer, culoarea imi piere din obraji, ochii isi pierd stralucirea, nimic nu-mi prieste, nimic nu mai ma bucura... Atunci, deschid o carte si citesc  ...

Ulysses

 Alfred Lord Tennyson

It little profits that an idle king,
By this still hearth, among these barren crags,
Match'd with an aged wife, I mete and dole
Unequal laws unto a savage race,
That hoard, and sleep, and feed, and know not me.
I cannot rest from travel; I will drink
Life to the lees. All times I have enjoy'd
Greatly, have suffer'd greatly, both with those
That loved me, and alone; on shore, and when
Thro' scudding drifts the rainy Hyades
Vext the dim sea. I am become a name;
For always roaming with a hungry heart
Much have I seen and known,-- cities of men
And manners, climates, councils, governments,
Myself not least, but honor'd of them all,--
And drunk delight of battle with my peers,
Far on the ringing plains of windy Troy.
I am a part of all that I have met;
Yet all experience is an arch wherethro'
Gleams that untravell'd world whose margin fades
For ever and for ever when I move.
How dull it is to pause, to make an end,
To rust unburnish'd, not to shine in use!
As tho' to breathe were life! Life piled on life
Were all too little, and of one to me
Little remains; but every hour is saved
From that eternal silence, something more,
A bringer of new things; and vile it were
For some three suns to store and hoard myself,
And this gray spirit yearning in desire
To follow knowledge like a sinking star,
Beyond the utmost bound of human thought.
This is my son, mine own Telemachus,
to whom I leave the sceptre and the isle,--
Well-loved of me, discerning to fulfill
This labor, by slow prudence to make mild
A rugged people, and thro' soft degrees
Subdue them to the useful and the good.
Most blameless is he, centred in the sphere
Of common duties, decent not to fail
In offices of tenderness, and pay
Meet adoration to my household gods,
When I am gone. He works his work, I mine.
There lies the port; the vessel puffs her sail;
There gloom the dark, broad seas. My mariners,
Souls that have toil'd, and wrought, and thought with me,--
That ever with a frolic welcome took
The thunder and the sunshine, and opposed
Free hearts, free foreheads,-- you and I are old;
Old age hath yet his honor and his toil.
Death closes all; but something ere the end,
Some work of noble note, may yet be done,
Not unbecoming men that strove with Gods.
The lights begin to twinkle from the rocks;
The long day wanes; the slow moon climbs; the deep
Moans round with many voices. Come, my friends.
'T is not too late to seek a newer world.
Push off, and sitting well in order smite
The sounding furrows; for my purpose holds
To sail beyond the sunset, and the baths
Of all the western stars, until I die.
It may be that the gulfs will wash us down;
It may be we shall touch the Happy Isles,
And see the great Achilles, whom we knew.
Tho' much is taken, much abides; and tho'
We are not now that strength which in old days
Moved earth and heaven, that which we are, we are,--
One equal temper of heroic hearts,
Made weak by time and fate, but strong in will
To strive, to seek, to find, and not to yield.

Link de descarcare audio: http://dl.transfer.ro/11Ulysses2-transfer_RO-09sep-8f7c5c.rar (! valabil 10 zile)

Link descarcare torrent aici.

“Daca nu ne plac fetele trecem la baieti”

“Daca nu ne plac fetele trecem la baieti” – am prins aceste vorbe din zbor, asta seara, in timp ce ma plimbam pe Lipscani. Nu stiu daca au fost rostite in gluma sau in serios, cei doi baieti care discutau acest chestiune pareau “cu toate actele in regula”, aranjati, splicuiti, chiar atragatori din punct de vedere fizic.  O  vorba batraneasca spune ca “adevarurile mari se spun cu voce tare” – si cam asa e... Daca ne luam dupa vremurile in care traim,  nu mai conteaza “cine cu cine",  tot ce conteaza este SA FIE, sa ne distram, sa ne simtim bine, sa avem parte de actiune. Un prieten francez de-al meu folosea pentru sex urmatoarea expresie: “let’s do some sport” ... Si nu era departe de adevar, caci, pentru unii nu exista mari diferente intre cele doua activitati, actiune, placere, satisfactia de dupa – toate acestea le gasim in ambele variante, iar partea cu transpiratul vine de la sine...

Silver Church “Opening Party” (text integral)

 Silver Church si-a deschis portile pentru o noua stagiune cu o petrecere de inaugurare care a avut loc vineri seara de la ora 22.00. Cu ocazia deschiderii noului sezon clubul a facut modificari atat in ceea ce priveste décorul  cat  si in ceea ce priveste meniul si modul de rezervare a  locurilor in separeu.  

Mare agitatie vineri seara in fata clubului Silver Church, unde cateva zeci de tineri asteptau nerabdatori momentul in care bodyguarzii de la intrare aveau sa deschida usa metalica. Dincolo de aceasta usa, petrecaretii sperau sa gaseasca un loc in care sa traiasca o noapte pe cinste. Caci, dupa o saptamana de munca, vineri seara, toata lumea vrea un singur lucru: sa se distreze  , si sa faca acest lucru cat mai bine, cat mai mult, cat mai intens.

In seara party-ului, cei patru bodyguarzi imbracati la costum, prezenti in fata localului, barile despartitoate, au facut au impresionat placut pe cei care au acolo pentru prima data. In jur plutea o atmosfera selecta. Fetele venisera imbracate casual-elegant iar majoritatea baietilor adoptasera un stil cat mai lejer. Mare ghinion au avut cei care nu au venit imbracati “adecvat” cel mai mult au avut de suferit  baietii care alesesera pantaloni trei sferturi sau pantaloni scurti si care nu au fost lasati inauntru, in pofida tuturor rugamintilor. In aceasta situatie s-a gasit si un tanar cu aspect de adolescent rebel care a venit imbracat in pantaloni trei sferturi in stilul hippie. Baiatul  s-a plecat si s-a  rugat de vreo trei ori de cei de la intrare sa-l lase sa intre, dar totul fara sucees, caci bodyguarzii au ramas neinduplecati. Alt caz a fost cel al unei fete care  i-a aruncat cu regret privirea de “nu am ce-ti face, mergi si te schimba” prietenului in pantaloni trei sferturi alaturi de care venise,  dupa ce acesta a fost atentionat de bodygurazi ca nu poate intra in tinuta respectiva. Baiatul nu a avut de ales,  si-a lasat iubita sa intre si a mers acasa sa se schimbe. 

Dupa ora 23 in fata clubului s-a format o mare coada  in timp ce  inauntru atmosfera incepea sa se incinga. Cei intrati au fost placut surprinsi de schimbarile pe care conducerea clubului le-a facut. De la intrare ajungeai intr-un mic hol apoi, in fata, o peluza din lanturi facea trecerea spre sala principala a clubului. La intrare erai intampinat de o tipa costumata gothic care  primea pe toata lumea cu un zambet si cu un “Bine ati venit!”.  Promoteritele de 1.80, superbe, din cap pana-n picioare, atrageau instantaneu privirile baietilor care intrau. Atmosfera de party era molipsitoare pentru noii veniti. Dupa o scurta privire orientativa aruncata in jur, toata lumea intra rapid in ritm.  Nu a durat mult pana ce clubul a devenit arhiplin, astfel incat era nevoie de un adevarat efort sa te strecori cu success dintr-o parte in alta a localului. Oamenii se atingeau unii de altii, ringul de dans era plin si trebuia sa fii tare atent sa nu lovesti pe cei din jurul tau in timp ca dansezi. Dar, si in aceste conditii, tinerii erau relaxati,  incercau sa prinda ritmul muzicii si sa se simta  cat mai bine.

Dupa miezul noptii,  coada  din fata clubului era si mai mare. Baieti si fete, cupluri, grupuri de prieteni,  cu totii asteptau,  in fata intrarii,  mai mult sau mai putini rabdatori, momentul in care se vor strecura inauntru si vor gusta din atmosfera de party. Pentru unii, asteptarea a durat mai mult de doua ore. Inauntru s-a intrat dupa principiul “cinci pleaca, cinci intra” in acest mod, lucrurile s-au miscat putin mai greu iar noii veniti au fost nevoiti sa se inarmeze cu multa rabdare. Cei de la ordine au aplicat acesta regula pentru ca clubul a devenit neincapator intr-un timp foarte scurt si aceasta era singura solutie disponibila in acel moment. 

Multi dintre tinerii care au ales sa-si petreaca noaptea in Silver Church au recunoscut faptul ca prefera acest club datorita faptului ca aici intalnesti oameni de toate felurile si din toate mediile. “Imi place aici varietatea, vezi genul piti, dar vezi si alceva” , exclama cu sinceritate o fata.  Alti petrcareti au recunoscut  ca in Silver Church se simt in largul lor datorita spatiului generos.

Adevarul este insa ca amatorii de petreceri nici nu aveau prea multe alte optiuni de distractie, mai ales pentru o seara de vineri.  “Si unde sa mergem atunci?”  a intrebat  la un moment dat si o fata din multimea prezenta in fata localului pe prietena care ii propusese sa nu mai astepte la o coada atat de mare.

Nelipsite de la party au fost si tipele care lasau in urma lor lungi suspine,  blonde, brunete,  cu picioare lungi si cu ten perfect, in grupuri de cate doua sau trei, fetele atrageau ca un magnet privirile baietilor din jur.  Cuplurile aveau ochi numai unul pentru celalalalt iar cei singuri aruncau din cand in cand un zambet razlet in jur, cu gandul ca, poate-poate o pica ceva in seara asta.  Caci, de ce sa nu recunoastem ? Sunt multi cei care vin la un party pentru “a se combina”, fie ca e vorba de o aventura de-o seara sau de ceva mai serios. Printre cei de la club au fost si persoane care nu puteau sa se desparta de social media nici macar pentru o seara. O tipa bruneta, indiferenta la ritmul muzicii, naviga de zor pe Facebook si trimitea mesaje. Dar si asa, cei care au vrut sa se distreze, s-au distrat, iar cei timizi s-au refugiat intr-un colt retras de unde puteau privi in voie pe ceilalti, fara sa fie vazuti. 

In concluzie, e de apreciat efortul celor de la Silver Church  in ce priveste modernizarea localului, care se vrea sa fie un spatiu neconventional cu un aer de “trendy cool”, locul arata bine, e asa cum trebuie sa fie, in schimb, muzica a lasat putin de dorit. Cel putin vineri seara,  DJ-lui nu a parut a fi in cea mai buna forma, sau cel putin nu a fost destul de inspirat intr-ale mixajului. O parte dintre tinerii cu care am vorbit au recunoscut ca atmosfera este ok, dar muzica asa-si-asa. La Silver Church ne plac multe lucruri, ne place imaginea de club glam pretentios pe care localul si-a format-o, apreciem faptul ca a redus preturile din meniu si nu mai este nevoie sa dai un million pentru o rezervare la separeu, ne place scena cu tenta modernista pe care se proiecteaza imagini avangardiste,  insa, am vrea sa vedem si sa auzim numai de bine la capitolul muzica.  Data viitoare, cand vom trece pe-acolo, am vrea sa vedem oameni care se uita pe sine in ritmul muzicii si nu mai sunt precupati daca le sta bine parul sau daca fac miscari caraghioase.

Articol publicat pe: http://www.muzicabuna.ro/articole/muzicabuna-la-redeschiderea-silver-church-club.html
Sursa foto: Cerok Veywadh

My favorite "Pretty Woman" quotes

I think there is no one who can say he doesn t love "Pretty Woman" movie ! 

The script it's simply brilliant. 

These are my favorite quotes:


[Edward offers Vivian a condo, car, and a shopping allowance.]
Vivian: What else? You going to leave some money by the bed when you pass through town?
Edward: Vivian, it really wouldn't be like that.
Vivian: How would it be?
Edward: Well, for one thing, it would get you off the streets.
Vivian: That's just geography.
Edward: Vivian, what is it you want? What do you see happening between us?
Vivian: I don't know. When I was a little girl, my mama used to lock me in the attic when I was bad, which was pretty often. And I would… I would pretend I was a princess, trapped in the tower by a wicked queen. And then suddenly, this knight, on a white horse, with these colors flying, would come charging up and draw his sword… and I would wave, and he would climb up the tower, and rescue me. But never in all the time… that I had this dream… did the knight say to me, "Come on, baby, I'll put you up in a great condo."


Kit: Maybe you guys could, like, um… you know, get a house together, and like, buy some diamonds, and a horse — I don't know. Anyway… it could work! It happens!

Vivian: When does it happen, Kit?

Vivian: I just wanna know who it works out for. You give me one example of somebody that we know that it happened for.

[They start talking over each other.]

Kit: Name someone? You want me to name someone?

Vivian: Yeah, you know a person that it's worked for.

Kit: You want me to, like, give you a name, or something?

Vivian: Yeah, I'd like a name.

Kit: Oh, God, the pressure of a name… Cinde-fucking-rella! :))

Vivian: The stores are not nice to people — I don't like it.

Edward: Stores are never nice to people. They're nice to credit cards.

Vivian: Wow! Great view! I bet you can see all the way to the ocean from out here.

Edward: I'll take your word for it. I don't go out there.

Vivian: Why don't you go out there?

Edward: I'm afraid of heights.

Vivian: You are? So how come you rented the penthouse?

Edward: It's the best. I looked all around for penthouses on the first floor, but I can't find one.

Hollister: Mr. Lewis? How's it going so far?

Edward: Pretty well, I think. I think we need some major sucking up.

Hollister: Very well, sir. You're… not only handsome, but a powerful man. I could see the second you walked in here, you were someone to reckon with…

Edward: Hollister.

Hollister: Yes, sir?

Edward: Not me. Her.

Elizabeth Stuckey: '[about Vivian] She's sweet, Edward! Wherever did you find her?

Edward: 976-BABE.

Edward Lewis:"You and I are such similar creatures, Vivian. We both screw people for money."


Vivian: People put you down enough, you start to believe it.
Edward: I think you… are a very bright, very special woman.
Vivian: The bad stuff is easier to believe. You ever notice that?


Vivian Ward:"The first guy I've ever loved was a total nothing. The second was worse. My mom called me a bum magnet. There was a bum in a fifty mile radius, I was completely attracted to him."


Edward: So what happened after he climbed up the tower and rescued her?

Vivian: She rescues him right back.

Happy Man: Welcome to Hollywood! What's your dream? Everybody comes here; this is Hollywood, land of dreams. Some dreams come true, some don't; but keep on dreamin' - this is Hollywood. Always time to dream, so keep on dreamin'.

Experienta Silhouette

Silhouete sau cum sa arunci cu banii pe geam. 

Cand spunem Silhouete toata lumea are in minte un centru de slabit, numai ca, atunci cand mergi la fata locului se pare ca lucrurile nu stau atat de simplu.. Aici - se pune un semn de egalitate intre a fi frumos - a fi slab - a fi bogat.

Am trecut astazi pe la Silhouette, ceea ce m-a facut sa intru a fost mai mult o simpla curiozitate de genul "sa vad cum e", am vrut sa vad cine sunt, cum arata locul si ce impresie iti lasa la prima vedere. Concluzia: ASA NU! Cand am intrat am fost izbita de somptozitatea locului, covorul rosu, mobilierul alb si scaunele aurite iti dau automat senzatia ca te afli intr-un centru super luxos. Numai ca, dincolo de aceste prime pareri locul mi-a lasat senzatia ca am patruns intr-un palat pustiu, m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta - nimeni. Primul impuls a fost sa ies afara pentru a scapa de senzatia de stanjeneala si disconfort specifice unui loc in care vezi ca nimeni nu te primeste, totusi, am ramas.. Dupa ce m-am invartit putin pe-acolo timp de aproape un minut apare o tipa "imbracata la patru ace cu ochelari de firma" care ma intreaba cu un zambet usor ironic ce anume doresc transmitandu-mi in acelasi timp mesajul "aici se intra numai cu tocuri de 5 cm ". Tipa era genul de persoana care te face sa-ti pui degetul in gat. Dar - traim intr-o lume civilizata in care e frumos sa zambesti si sa porti un dialog amiabil chiar si cu cei ca ea. Insa, din partea ei, se pare ca amabilitatea era mai mult aparenta deoarece conversatia noastra a fost una inutila care mi-a lasat senzatia ca vorbim limbi diferite.


O dialog absurd
Cam asa a decurs scurta noastra "convorbire": "Acesta este un salon de slabit? Raspuns: Nu, aici este un centru de infrumusetare in care folosim produse cosmetice profesionale de cea mai inalta clasa", "Ce fel de tratamente faceti? Raspuns: Tot ceea ce tine de frumusete si dobandirea unui corp armonios".
Apoi am intrebat cat anume costa un tratament pentru curatirea tenului ? Raspuns: intre 50 si 200 de euro. Aveti si "vedete" care vin aici? Raspuns: Da, mai vin si vedete..
Genul ei de a raspunde iti transmitea instant senzatia "lasa-ma sa te las", mai clar de atat nici ca se poate.


Cine calca pe-aici?

Ei spun ca "clientul nostru este o persoana activa, exigenta, selectiva care pune accent pe imagine, ne adresam oamenilor de afaceri mereu in contra timp, vedetelor ce vor o silueta spectaculoasa, tuturor persoanelor care isi doresc o forma fizica excelenta" . Daca citim printre randuri: ne adresam tuturor celor care au bani si care isi permit sa arunce cu ei pe geam (adica la noi). Dar cum ramane cu: "am creat servicii accesibile tuturor si oferte speciale saptamanale, adresate acelora care-si doresc rezultate record cu o investitie minima" ?! Se pare ca asta e doar o vorba, spusa asa, sa fie ... 

Obs: nu e de mirare ca au doar 2 Like-uri pe Facebook

Completare: dupa aceasta mica "discutie" tipa a plecat grabita la amicele ei (probabil ca s-a adunat tot personalul salonului "la o cafea"), nu mai conta ca la receptie nu a ramas nimeni. Din cate am vazut se pare ca au o "politica adaptata la clienti" astfel incat fetele pot sa traga linistite un pui de somn fara sa li se simta lipsa..

Totusi, ma mir cat de bine le merge unora a caror singura grija este sa arate bine, sa ajunga la un job unde mai mult stau si sa castige astfel douazeci si ceva de milioane (pun pariu) - totul fara prea mare efort.