Bogdana a mers la Google

Am vazut pe blog-ul lui Cristi Manafu ca Bogdana Butnar s-a angajat la Google. E de bine, e de rau, ?! Nu stiu ce sa cred... Nu stiu de ce lumea nu a dat like la acest post. Bobby Voicu a scris p blogul lui "cat de tare!". Dar, in rest, nu vad prea mult entuziasm in jur.

In ce ma priveste, as vrea sa cred ca mutarea Bogdanei la Google, a lui Bobby la Yahoo e de bine. Un job la “Google”, “Yahoo” , “Facebook” – suna cool, dar nu stiu cat de grozav se va dovedi a fi in final. Stiu ca e vorba de bani, o viata mai buna, iti permiti mai multe, dar in acelasi timp sunt multe lucruri pe care nu le mai poti face. Oare la cate conferinte si training-uri va mai veni Bogdana odata cu job-ul de la Google? Iar Bobby spune pe site-ul lui ceva de genul “sunt toata ziua la conferinta, asa ca voi raspunde mai greu”. Cum va fi? Ramane de vazut ...

Van Gogh a murit iubind patimas viata

PetiePomme mi-a recomandat melodia Vincent de Don McLean. Mi-am amintit cat de mult imi place Vincent Van Gogh. Se spune ca  ultimul  tablou "Lanuri de grau" (Wheatfield with Crows,1890) a fost pictat cu 9 zile inainte ca pictorul sa-si ia viata  si a reprezentat "biletul de adio" lasat de artist lumii.
E interesanta istoria care se afla in spatele acestui tablou, mai intai Van Gogh a pictat lanul de grau de un galben aprins cu un cer senin deasupra. Insa, pe masura ce zile treceau, avea senzatia ca tabloul nu este inca terminat, avea sentimentul ca ii lipseste ceva. Intr-un moment de luciditate, si-a dat seama ca cerul nu este mereu senin si ca asupra noastra atarna mereu umbra mortii. In acel moment a adaugat corbii si cerul a devenit intunecat. Cred tot atunci a luat si decizia de a se sinucide. Unde altundeva decat intr-un lan de greu ...

Se spune ca nimeni nu a mai iubit atat de mult viata cum a facut-o Van Gogh in timp ce picta acest tablou. Lanul de grau pulseaza de bucuria de a trai. In ciuda cerului intunecat si a corbilor amenintatori viata razbate victorioasa. In pofida a tot si a toate ...

Cand stii ca poti

 Mi-a placut aceasta ilustratie din "Gandeste pe dos" de Paul Arden:

Un tanar curier intr-o firma de publicitate.

Intr-o zi i-a spus sefului sau: “Plec. Vreau sa ma fac baterist”. Seful i-a zis: “Nu stiam ca tu canti la tobe”. I-a raspuns: “Pai nu cant, dar am s-o fac”.

 Cativa ani mai tarziu , acel tanar canta in formatie cu Eric  Clapton si Jack Bruce. Grupul se numea Cream, iar tanarul era Ginger Baker.