Aveti cumva o carte cu cazuri concrete de crima ?

Raspunsul la intrebarea "Ce doriti ?" sau "Cu ce va pot ajuta ?" te poate lasa uneori cu gura cascata. Asa s-a intamplat si in cazul meu acum cateva zile. Sambata pe la pranz am intrat intamplator intr-unul  anticariat. E un loc pe unde mai trec din cand in cand.  De data aceasta, am ramas putin mai mult decat de obicei. In mod normal  intru ca sa vad daca s-a primit ceva nou. In cazul in care vad ceva bun, cumpar, fara sa-mi para rau de bani. Sambata am avut mai mult timp la dispozitie. Cand am intrat in anticariat am constatat ca eram singurul client. Dar, nu dupa mult timp, oamenii au inceput sa vina. La un moment dat,  intra un barbat vorbind la telefon cu sotia (cred) Cam asa suna conversatia: "Alo, uite sunt aici la carti. Spunem ce sa iau. Ce ne mai trebuie pe-acasa. Vreo enciclopedie ceva ?! Sunt aici destule ... Uite, am gasit una groasa. Cum se numeste ? Stai sa vad... Istoria romanilor de Nicolae Balcescu. O iau? Cum? Cat costa ? Stai sa ma uit ... 50 de lei. Cum? E prea mult ? Bine, hai ca ma uit daca gasesc una mai ieftina". Apoi a inchis telefonul si a aruncat o privire fugara spre rafturi. Avea o mina nemultumita, ca si cum nu ar fi gasit ceea ce cauta, apoi a facut stanga-imprejur si a iesit cu pasi grabiti. Nu trece mult timp, usa se deschide din nou si intra un alt barbat. Arata intr-un anumit fel putin ciudat, de statura medie, nici slab nici gras, avea niste ochelari cu lentile groase si rama era cam demodata, imbracat in blugi, intr-o geaca rosie, purta un fes rosu pe care il tinea in varful capului. S-a uitat la carti, apoi  intreaba vanzatorul cu un ton usor indiferent: "Buna ziua, aveti cumva o Istorie a Criminalitatii, dar, imi trebuie ceva cu cazuri concrete, sa fie descrise crimele?" Vanzatorul ii spune ca nu il poate ajuta deoarece nu au ceva de genul acesta.. Barbatul sta putin pe ganduri, ca si cum nu ar crede ce i s-a spus. Mai intrebata inca o data "Sigur nu ?" si incepe  sa se uite la carti: arunca rapid o privire peste rafturi, deschide doua carti, le pune la loc si apoi priveste in jur usor descumpanit. Vede ca vanzatorul nu-i mai adreseaza nici un cuvant, tinteste usa, merge spre ea, si in momentul urmator se afla pe strada. Dupa putin timp, usa se redeschide, pe ea intra un barbat cam de treizeci si ceva de ani, nu tocmai chipes, avand un inceput de chelie si o usoara tendinta spre ingrasare. E imbracat in blugi, in picioare are niste adidasi albi si poarta o geaca maro de lungime medie pe care o tine deschisa. Acesta se uita putin la carti, apoi intreaba "Aveti cumva un roman de dragoste. Asa, o poveste frumoasa... Dar, sa nu fie prea scump....". Vanzatorul ii arata masa din mijloc unde sunt expuse cartile de categoria a II-a. E vorba de acele  "romane de dragoste de duzina" care au coperta ilustrata in culori puternice. Barbatul isi apleaca capul spre masa, se incrunta putin si isi ia un aer preocupat. In acest timp isi plimba privirea peste peste cotoarele cartilor si din cand in cand atinge o carte cu degetul. Pare nehotarat, ca si cum nu ar sti ce sa aleaga. Se uita spre baiatul de la casa si il intreaba: "Dar, nu puteti sa-mi recomandati dvs. una ?".Vanzatorul ii spune ca trebuie sa  gaseasca ceva in toate cartile acelea. Acesta se uita din nou la masa. Apoi isi indreapta privirea spre rafturi. Arata nemultumit iar gesturile lent tradeaza o stare de plictiseala. In cele din urma, se intoarce din nou spre masa, alege o carte si se duce cu ea spre casa de marcat. Vanzaorul ia cartea, o scaneaza si citeste pretul cu voce tare. Barbatul baga mana in buzunar, ia o bancnota si i-o intinde vanzatorului. Tanarul deschide casa de marcat, pune banii, apoi ia restul si il pune in mana intinsa a barbatului. Acesta il  ii intreaba daca are o plasa. Vanzatorul raspunde afirmativ iar cartea impreuna cu bonul este pusa intr-o plasuta transparenta. Barbatul ia plasa, multumeste vanzatorului, si iasa pe usa . In urma sa, sunetul stins al clopotelui de la usa vibreaza pentru cateva clipe.