18 decembrie 2010

Ce păcat că nu mai cred în Moş Crăciun ...

Bip...bip...bip.... Ce se aude ? A... alarma. E dimineaţă! Ce vis frumos... S-a dus... Asta e – toate se duc. Întind mâna spre telefon să opresc alarma. Devine enervantă - sună din ce în ce mai tare. Ok. Am auzit... Ajunge! Ceva cade jos... E telefonul! Aşa merită ... Dar, tot sună .... Deschid cu greu ochii, ridic telefonul de jos şi anulez alarma. 6:30 – ora mea cea de toate zilele... Mă ridic şi încerc să mă mişc cu talent spre baie. Cu ochii mai mult închişi, mă împiedic de ceva şi cad. Întins pe podea - am o altă perspectivă. Mă conectez rapid la realitate. O durere ascuţită de spate îmi dă semnalul. Încerc să mă detaşez, privesc în jur şi schiţez un zâmbet. Îmi spun „Relax, take it easy”! Şi, chiar încerc... Dar, ce naiba’ caută fierul de căcat în mijocul camerei ?! Nevoia de atenţie ? Probabil. I-am acordat-o.  Din plin. Pe gem, afară. Prea multe lucruri inutile în viaţă! Ah....cămaşa... ar trebui călcată... Lasă, va merge şi aşa... Oricum, se poartă stilul messy.

Cobor scările... Jos,  mă aşteaptă micuţa mea maşină cu toane. De ce toane? Simplu: câteodată porneşte, câteodată nu. În dimineaţa aceasta, s-a decis să nu pornească. Nu-i vina ei, cred că trebuie să-i schimb un rulment. Dar, am tot amânat. Record! După doar 20 de minute o fac să porneacă. Asudat – mă urc la volan. Asta e – se pare că voi întârzia... Presimţirea se adevereşte. Într-un final, ajung la job. Mă îndrept ţintă spre birou. Pe faţă am un zâmbet tâmp.„ Hei, ce s-a întâmplat?” mă întrebă mirat un coleg. Răspunsul vine prompt, pe un uşor ton sarcastic:„Nimic, doar mă bucur de viaţă”. Colegul ridică din umeri şi mă lasă să-mi văd de-ale mele. La serviciu, toate la fel: telefoane, clienţi, înjurături. Bonus: o scădere de salariu! Nu-i aşa că sunt norocos?

Ora 18. Gata, s-a teminat. Cel puţin pentru azi. „Home – I’m coming”. Trafic. Drumul spre casă  devine: lungul drum spre casă. De ce oare a lăsat Dumnezeu atâtea maşini?
Deschid radio-ul... Nimic. Pun un cd. Parcă-i mai bine. Şi uite aşa înaintăm... Ştiţi că se spune că oamenii sunt cei mai nefericiţi la volan? Şi – nu mă mir. Bine că am muzică. Încet-încet, ajung acasă. Deschid uşa. Las genta jos. Merg spre frigider. Iau o bere şi mă trântesc pe canapea. Unde e telecomanda? A – aici. O iau şi apăs „Power”. Nimic. Ecranul televizorul rămâne negru. Nu se poate„S-a luat curentul”! . Trantesc telecomanda cat colo. Mă ridic. Mă uit pe fereastră: întuneric. Afară ninge. Îmi spun:„Ce păcat că nu mai cred în Moş Crăciun...”

Obs: Am scris acest pentru un job de copy :)

'So you want to be a journalist

video
E genial acest video. Cam asa stau lucrurile in jurnalism ... Ce NYT ?! Ce Pro Tv, Antena 1 ?! Ia-ti gandul de la a avea o emisiune a ta ... Vrei sa schimbi lumea? Mai degraba urnesti un munte din loc...
Daca vrei jurnalism trebuie sa fii pregatit pentru munca de jos. Nu mai conteaza ca e ger sau canicula, mergi pe teren. Vorbesti cu tot felul de oameni, mai mult sau mai putin placuti. Trebuie sa fii pregatit sa fii luat la misto' sau chiar injurat. Daca nu esti atent, poti fi luat si de prost. Si eu am patit faza cu articolul, am vorbit cu oameni, am vizitat spitale, am facut "plimbari" la + 37 de grade, am petrecut ore intregi scriind si rescriind ca intr-un final sa mi se spuna: "E prea pesimist!". Si asta a fost tot. In fine, nu-i nimic, o luam de la capat ... Si, cand vine vorba de bani, vei astepta mult si bine pana ajungi sa castigi cat de cat decent ... Mai vrea cineva sa fie jurnalist ?!

Wonderful songs


Am gasit aceste cantece la o prietena foarte buna. Sunt pur si simplu superbe. Cand le asculti ai un sentiment inaltator si noaptea nu ti se mai pare atat de neagra. Te simti ca si cum ai vedea aceea stea care a aparut acum mai bine de 2000 dand speranta omenirii. Oamenii au vazut-o si s-au minunat. Inteleptii au recunoscut ca acesta este semnul  nasterii unui mare imparat. Si asa a fost. Acest Imparat mult asteptat a venit. Dar, nu s-a nascut intr-un palat,  asa cum au presupus toti, ci intr-un staul  umil. Caci Dumnezeu a lepadat slava Sa si s-a facut om pentru a ne putea intelege, pentru a se identifica cu noi.
Ne-a iubit si ne iubeste inca, pana la sfarsit ...
Culmea ironiei ! A ales sa se nasca intr-o iesle, sa fie sarac, sa sufere, cand fi putut avea tot ce dorea. A cunoscut toate suferintele noastre, a rabdat foamea si a indurat setea... In final, a ales cea mai rusinoasa moarte - rastignirea. Totul pentru noi. Nimic nu ar avea sens daca toate acestea n-ar avea ca si scop IUBIREA. Oare exista o anumita intelgere care se dobandeste in lipsuri si in suferinta ?! Si , nu faptul ca suntem capabili sa iubim ne face cel mai mult oameni ?

Acestea sunt cantecele,  pot fi descarcate:





http://www.fileshare.ro/13287825408.1

Intr-o zi de sambata ...

video 
Nu toate sambetele sunt frumoase, sunt unele in care afara e frig, ger chiar, si tot ce vrei este sa ajungi cat mai repede acasa. Uneori metroul de duce pe la Unirii, iar pentru a-l schimba trebuie sa cobori si sa astepti pe peron pana vine trenul potrivit. Cateodata, ceea ce se intampla pe acel peron te surprinde placut si ai vrea sa mai stai. Astazi, motivul pentru care am stat mai mult decat in mod obisnuit la Unirii 2 a fost piesa de teatru "Pierrot Lunaticul". Frumoasa initiativa celor de la Teatru Act. Mi-a placut atat de mult ce am vazut incat trenul a trecut de patru ori pana sa il iau. Totul este excelent in acest spectacul: actorii, muzica, regia. Pur si simplu te prinde. Langa mine era un copilas micut  de vreo trei ani care scotea sunete de exclamatie de fiecare data cand ceva il incanta. M-a inviorat rasul acelui copil. Pentru el, totul era extraordinar, poate vedea asa ceva pentru prima data in viata lui. M-am bucurat si eu cu el. In aceasta epoca in care " le avem pe toate" putine sunt lucrurile care sa ne mai impresioneze. Si totusi ... bucuriile simple vor ramne. Acest spectacol este bun tocmai prin faptul ca transmite emotiile in mod direct si nemijlocit, ceea ce actorii prezinta sunt fapte de viata. Speranta, bucurie, tristete, dejamagire, teama - toate aceste trairi se succed pe chipul mimilor intr-un ritm alert.

Daca ajungi la la 12.30 in Unirii 2 si este un astfel de spectacol , poposeste pentru cateva minute si foloseste ochii pentru a vedea cu inima.  In font, pentru ce ne grabim atat ?!